365 de meditaţii

16 octombrie Relația cu sine este cea mai importantă relație de care e bine să ne preocupăm. Calitatea acestei relații determină calitatea celorlalte relații ale noastre. Când ne putem spune sieși cum ne simțim și ne acceptăm sentimentele, atunci putem să le vorbim deschis şi celorlalți. Când ne acceptăm propriile dorințe şi nevoi, atunci suntem gata să acceptăm implicarea celorlalți la realizarea dorințelor noastre. Când ne acceptăm gândurile, convingerile și recunoaștem ceea ce este important pentru noi, atunci le vom putea descoperi şi celorlalți. Când învățăm să ne luăm în serios, atunci și ceilalți ne vor lua în serios. Când putem râde de noi înșine, atunci putem râde şi împreună cu alții. Când vom învăța încrederea în sine, atunci ceilalți se vor putea baza pe noi, iar noi vom putea avea încredere în ceilalți. Când vom fi recunoscători pentru cine suntem, atunci vom câştiga dragostea de sine. Când vom avea dragoste de sine, acceptându-ne preocupările și dorin

(Poezie dedicată picilor Sanda și Lucas) Ruze-buburuze, Flori de iasomii, În căsuța noastră Suntem doi copii. Plină e căsuța de povești cu zâne Jucării uitate, mărgeluțe fine. Sub o scară-n praf Stă ascuns de zile Un pian stricat, Iar pe afară un câine Coada și-a înălțat. Buburuze-ruze Ne zburau prin geam Și pe fața caldă Ni se așezau. Noi, zâmbind cu gura până la urechi, le citeam din cărți povestiri străvechi. Iar apoi în palmă le luam ușor și, privind spre cer, le cântam în cor: "Buburuze-ruze, Zburați către soare! Ruze-buburuze, Colorați petale! Buburuze-n-frunze, Licurici în noapte, Cerul mai aproape". ©️Poezie de Mariana Cașu