365 de meditaţii

Nici chiar Dumnezeu nu mai poate schimba trecutul. (Agathon) Simțindu-ne legați de trecut, simțind vinovăție, nostalgie, negare sau resentimente cu privire la trecutul nostru, risipim energie prețioasă care poate fi folosită pentru a schimba ziua de astăzi și pe cea de mâine. „Cândva trăiam în trecut”, a spus o femeie în recuperare. „Am încercat fie să-l schimb, fie să-l las să mă controleze. De obicei, și una și alta".  „Mă simțeam în mod constant vinovată de lucrurile care se întâmplaseră deja, de ceea ce făcusem și de tot ceea ce îmi făcuseră alții. În ciuda faptului că am făcut schimbările necesare, sentimentul de vinovăție nu m-a părăsit, dar a devenit mai acut. Cumva îmi vedeam vina în toate. Pur și simplu, nu puteam să mă detașez de asta".  „Am păstrat ani la rând sentimentul furiei, spunându-mi că există scuze pentru asta. Am negat multe lucruri. Uneori, încercam să uit definitiv trecutul, dar, de fapt, nu mă puteam opri să-mi amintesc și să mă adâncesc tot mai mult î...

"Lucrând în program, pe codependență, îți vei descoperi sinele adevărat, vulnerabil și, mai ales, cel ce ți se va revela pas după pas, mai amplu și mai interesant. Poate că nu ai prea contat de copil și acum devii treptat propriul părinte protector. Poate că nu ai reușit sa ierți, nici să accepți faptul că ai avut un tată dependent de muncă și absent emoțional, fie o mamă nevrotică cu un sentiment de vinovăție acut, o bunică hipervigilentă și hiperprotectoare ori un bunic agresiv și alcoolic etc. Acestea toate îți pot provoca migrene și palpitații. Poate mai faci un diabet, o intoleranță alimentară sau o alergie, fără să bănuiești că ar avea vreo legătură directă cu experiențele precoce ori cu strămoșii sau părinții tăi. Nu numai copilăria îți poate fi marcată negativ, - posibil îți va fi marcată întreaga viață. Perpetuezi la nesfârșit un model șubred familial, de care ai vrea să te debarasezi, dar nu-ți pică fisa cum și în ce manieră să-ți rezolvi dilema. Vei înfrunta...

Când am venit pentru prima oară la grupul CoDa, am căutat o persoană care m-ar fi putut îndruma în program. Am telefonat-o pe prima fată care se oferise să mă ghideze. După ce mi-a ascultat povestea, ea mi-a spus următoarele: "Unul dintre semnele codependenței este acesta: atunci când te afli într-o relație, îți dorești să ieși din ea, iar dacă ai rupt relația - cauți să o restabilești".  Acest "balansoar" îmi oferea mie doza de adrenalină, emoțiile fiind anestezicele mele. Prin urmare, acum îmi văd clar dezechilibrul și mă strădui, cel puțin, să evit capcana respectivă. În special, să-mi dau seama că sunt ademenită să mă întorc la vechea relație, după care să evadez de acolo. Această comportare nu vine din înțelegerea voii lui Dumnezeu, ci dintr-o voință slăbită, afectată de boala codependenței. Acum, eu așa înțeleg lucrurile.   (Membru CoDa - Codependenți Anonimi)