Vindecând codependența

"Lucrând în program, pe codependență, îți vei descoperi sinele adevărat, vulnerabil și, mai ales, cel ce ți se va revela pas după pas, mai amplu și mai interesant. Poate că nu ai prea contat de copil și acum devii treptat propriul părinte protector. Poate că nu ai reușit sa ierți, nici să accepți faptul că ai avut un tată dependent de muncă și absent emoțional, fie o mamă nevrotică cu un sentiment de vinovăție acut, o bunică hipervigilentă și hiperprotectoare ori un bunic agresiv și alcoolic etc. Acestea toate îți pot provoca migrene și palpitații. Poate mai faci un diabet, o intoleranță alimentară sau o alergie, fără să bănuiești că ar avea vreo legătură directă cu experiențele precoce ori cu strămoșii sau părinții tăi. Nu numai copilăria îți poate fi marcată negativ, - posibil îți va fi marcată întreaga viață. Perpetuezi la nesfârșit un model șubred familial, de care ai vrea să te debarasezi, dar nu-ți pică fisa cum și în ce manieră să-ți rezolvi dilema. Vei înfrunta un gen de situații, când îți vine să spui: "Îmi merge atât de rău, încât e mare păcat ca o zi bună să-mi strice tot cheful". 

Dacă ești marcat de ghinion constant, cu emoții, dureri de inimă, migrene, palpitații și junghiuri, bine ai ajuns în grupul codependenților. Ei știu cum este să trăiești tensionat din familie, iar din cărțile și filmele bune mai întrezăresc clipele de fericire. Eu una cunosc pe din afară cum să-mi fac o zi rea, consolându-mă cu gândul: "Așa-i în viață". Iar ca să-mi stric ziua definitiv, îi voi scrie ex-ului ce măgar a fost și cât de mult m-a rănit absenteismul lui emoțional, atunci când era absorbit de jocuri, de filme și alte minuni blestemate. Voi face asta, numai ca să-mi păstrez convingerile învechite de victimă mult încercată de soartă și, în timp ce valoarea lui scade constant în ochii mei cu fiecare imprecație, mai mestec în ciorbă sau infulec vreo cinci felii de pâine cu unt și dulceață. Doar trebuie să-mi acord ceva atenție, atunci când fostul "varsă lacrimi de căință" în fața monitorului, citindu-mi mesajele.
Apoi, fac o rugăciune chinuită la sfârșitul zilei și mă tolanesc în pat cu telefonul în brațe pentru că... trebuie să vină răspunsul, iar eu mai am câteva fraze pregătite pentru el - sarea și piperul relației.
Din fericire, codependența poate fi imblânzita, dacă nu vindecată total.
Cele descrise anterior, le făceam cu zel acum câteva luni... Între timp, am intrat la grupul CoDa, lucrez la cei 12 Pași ai Programului, am o legătură bună cu Dumnezeu (zic eu), iar celor dragi și iubiți ai mei le-am oferit spațiu să respire, să se miște și să se bucure în voie. De grija mea excesivă, dar și a lor, cu greu se putea trăi. Acum înțeleg faptul că seninătatea poate fi păstrată când "grija de cele multe" se încredințează Celui care pe toate le controlează și le rânduiește mai bine decât oricine. Mereu, la capătul tunelului este o gură de ieșire. Dacă ai început sa mergi, pășește spre Lumină".

©️Membră CoDa în recuperare

Redactare: Mariana Cașu