365 de meditaţii

(Poezie dedicată picilor Sanda și Lucas) Ruze-buburuze, Flori de iasomii, În căsuța noastră Suntem doi copii. Plină e căsuța de povești cu zâne Jucării uitate, mărgeluțe fine. Sub o scară-n praf Stă ascuns de zile Un pian stricat, Iar pe afară un câine Coada și-a înălțat. Buburuze-ruze Ne zburau prin geam Și pe fața caldă Ni se așezau. Noi, zâmbind cu gura până la urechi, le citeam din cărți povestiri străvechi. Iar apoi în palmă le luam ușor și, privind spre cer, le cântam în cor: "Buburuze-ruze, Zburați către soare! Ruze-buburuze, Colorați petale! Buburuze-n-frunze, Licurici în noapte, Cerul mai aproape". ©️Poezie de Mariana Cașu

Am fost, în mod involuntar, martora acestei situații la locul de joacă. Câțiva elevi asteptau un grup de copii mai mici să plece, pentru a se putea distra pe balansoarul rotativ care, de altfel, poate fi periculos la teribilismul vârstei lor. Când cei mici, însoțiți de mamele si bonele lor, coborau de acolo, una dintre bone le-a spus în treacat copiilor mai mari: "Ei, acum e acum! Vă veți da în balansoarul ăsta de o să vă sară capacele!!" Atunci, un baiat mai firav a răspuns: "Nu o vom face! E periculos!". Mirată, femeia l-a intrebat: "De ce? Ți-e frică?!". "Cum să fiu fricos, dacă am avut curajul să recunosc ca mi-e frică?.." - a răspuns acesta.  Eu, la drept vorbind, am rămas fără replică. Ce generație creşte acum - atât de diferită, atât de minunată... Traducere după @Alina Farkash (jurnalistă)