365 de meditaţii

Unde este multă furie, este și multă durere. În spatele durerii intense se află o experiență insuportabilă. Unde există multe raționamente, sentimentele sunt înghețate. Acolo unde sentimentele sunt înghețate, există multă frică, rușine și resentimente. Unde este multă acțiune, există frica de a face pauze. Într-o pauză, se va resimți lipsa de sens a acțiunii sau un mare gol interior. Unde sunt multe reguli, există multă neîncredere în sentimentele personale. În spatele neîncrederii în sentimentele personale se află teama de propria spontaneitate. Unde se caută o autoritate, s-a trăit experiența dureroasă a neacceptării sau respingerii. Când experiența neacceptării este una de durată, persoana își dorește intens să primească aprobare. Când se vorbește mult despre celălalt, este dificil să fii atent la tine însuți. Când e dificil să fii atent la tine însuți, ești copleșit de rușine. Unde există o dorință puternică de realizare, există multă anxietate pentru viitor...

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti…  Iartă-i, oricum. Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse… Fii bun, oricum. Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi… Caută succesul, oricum. Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela… Fii cinstit şi sincer, oricum. Dacă gaseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi… Fii fericit, oricum. Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita maine… Fă bine, oricum. Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de ajuns… Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum. La urma urmei este între tine şi Dumnezeu… (Poezie de Maica Tereza)

          Dragostea adevărată nu numai că respectă individualitatea persoanei iubite, ci încearcă să o cultive, chiar cu riscul despărţirii sau al pierderii definitive a celui drag. Scopul final al vieții este redus la creșterea spiritual-duhovnicească a unei persoane, la călătoria sa individuală către desăvârşire, pe care o poate răzbate numai de unul singur. Kahlil Gibran evocă acest lucru foarte bine în cartea sa “Profetul”: „Atunci Almitra vorbi din nou şi spuse, Şi despre Casatorie, stapâne? Şi el raspunse zicând: V-aţi născut împreună şi împreună veţi fi întotdeauna. Veţi fi împreună când albele aripi ale morţii vă vor risipi zilele. Ah, veţi fi împreună chiar în memoria tăcută a lui Dumnezeu. Dar să lăsaţi spaţii în împreunarea voastră. Şi lăsaţi vânturile raiului să danseze printre voi. Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu faceţi din iubire o legătură: Mai bine lăsaţi o mare mişcătoare între ţărmurile sufletel...