365 de meditaţii

  Dragule sau draga mea, te salut! Ești predispus să simți starea de spirit a celorlalți oameni înainte ca ei să priceapă  ceva? Anticipezi dorințele celorlalți? Previi cel mai mic inconvenient? Ești mereu în gardă, mereu tensionat: "oare, asta îl va dezamăgi?", "se va supăra, probabil..", "cine știe ce gândește..."? Te simți obligat să fii în gardă mereu? Ceva îmi spune că te-ai maturizat precoce. Probabil, ai fost lăsat să ai grijă de un bebeluș când aveai 5-7-10 ani: "Ești mare, poți să te descurci". Poate că mama și tata se certau din oră în oră, și numai tu puteai opri cearta. Sau poate tatăl tău venea beat atât de des, încât realizai după zgomotul pașilor lui dacă te puteai apropia de el sau era mai bine să te ascunzi. Și acum ai 30, 40, 50 de ani, dar... continui să scanezi. Stări de spirit, sentimente, dorințe. Pe ale altora, bineînțeles, nu pe ale tale. Și uneori gândești: "Ce bine ar fi, dacă n-ar fi nimeni în jur! Pur și simplu, n...

🔍 Vă este cunoscut conceptul numit "sindromul vieții amânate"?  În adolescență ni s-a spus adesea: "Mai întâi absolvă liceul, mergi la universitate, obține o diplomă și apoi poți face tot ce vrei...".  Acest demers ne însoțește până la vârsta adultă.  Toate dorințe, aspirațiile și planurile noastre cele mai râvnite le amânăm "pentru mai târziu"....   🔔 Sindromul vieții amânate este scenariul persoanei care își trăiește viața pe maculator, in ideea că adevărata aventură va începe la un moment dat, dar nu acum. Iar acel moment nu mai vine.....   Cauzele sindromului vieții amânate:   - Trăsături de personalitate: caracter dificil, tendința către depresie etc. - Stima de sine scăzută. Persoana nu se apreciază și nu se respectă îndeajuns. - Presiunea fricii raționale și iraționale. - Neconștientizarea unor aspecte și ignorarea sentimentelor personale. - Traume psihologice, stres prelungit, stare de epuizare.   Cum vom renunța la sindromul vieț...

Dacă nu știi ce vrei, aruncă o privire mai atentă la ceea ce „nu vrei”. Unii clienți prezumtiv epuizați mi se plâng cum se confruntă cu diverse slăbiciuni, anemii sau insomnii... Dar de îndată ce îi întreb despre ceea ce nu-și doresc în viața lor, văd literalmente cum le cresc la spate aripi de dragon, iar din nări li se revarsă flăcări. ⠀ „Vreau” și „Nu vreau” se încadrează pe același modul, iar in umbră se va ascunde întotdeauna un vulcan de energie. ⠀ ©️ Dateșidze A.

📜 Blocaţi în vechile relaţii  📅 13 iunie  În călătoria noastră, am vrea să mergem eliberaţi de orice povară. Acest lucru ne va înlesni calea. O parte din poverile la care putem renunţa sunt emoţiile negative şi sentimentele ce nu au fost trăite până la capăt în relaţii: mânie, frutrare, victimizare, durere şi tristeţe.  Dacă nu putem pune capăt relației, dacă nu putem pleca în pace, înseamnă că nu ne-am însuşit deocamdată lecția. Acest lucru poate să însemne faptul că avem nevoie de o nouă lecție, înainte de a fi pregătiţi să mergem mai departe.  E posibil să vrem să lucrăm la Pasul Patru (să facem un inventar amănunţit şi fără teamă al relaţiilor noastre) şi la Pasul Cinci (să ne recunoaştem greşelile). Ce sentimente au povocat în noi unele relații? Poate că mai purtăm în noi resentimente? Vrem noi ca povara resentimentelor să influenţeze comportamentului nostru de astăzi? Ne simțim victime, respinşi şi îndureraţi pentru ceea ce ni s-a întâmplat acum d...

📜 Onestitatea 📅 1 iunie Ne simțim în siguranță lângă oameni oneşti şi deschişi. Ei spun ceea ce cred și noi ne cunoaștem locul în relaţia cu ei. Nu putem avea încredere în oamenii perfizi care se tem să descopere cine sunt, ce vor și ce simt. Indiferent de situaţie, ei acționează în felul lor, chiar dacă nu vorbesc despre asta. Și acest lucru poate lua prin surprindere pe oricine. Onestitatea ne cruţă timpul și energia. Ea „denunţă” victima din noi. Ea nu are nevoie de martiraj şi perfidie. Ea ne ajută să fim stăpâni pe forţa noastră. Ea creează relaţii bazate pe respect. Te simţi în siguranţă cu oamenii oneşti. Fii unul dintre ei. 🏵 Astăzi, îmi voi menţine puterea de a fi onest(ă). Nu e necesar să fiu pasiv(ă), nu e nevoie să fiu agresiv(ă). Voi fi în acord cu adevărul meu. Prin urmare, toţi cei care îmi sunt în preajmă se vor simţi bine. 🖍 Traducere de Mariana Cașu după ©Melody Beattie 🔔 Abonează-te la pagina 365 de Meditații pe Telegram https://t.me/medita...

📜 Responsabilități   📅 30 mai  În timpul vieții putem pierde multe lucruri, dar şi oameni, dacă nu ne asumăm responsabilități. E necesar să ne asumăm responsabilități, dacă dorim să evoluăm de la stadiul de întâlniri într-o relație, dacă vrem să obținem o casă sau un apartament care ne place, un serviciu dorit sau mașina la care visăm.  Ne vom onora obligațiile în diverse sfere: în carieră, dar şi în familie, prietenie, recuperare. Dacă ne limităm la încercarea de a face ceva, aceasta nu duce la succes. Succesul vine când ne asumăm responsabilități. În același timp, să evităm asumarea responsabilităților, dacă nu suntem pregătiți pentru acest lucru.  Uneori, teama de angajamente ne semnalizează ceva. Probabil, ne opunem unei relații oarecare, fie refuzăm o anumită achiziție sau ezităm să alegem un domeniu de activitate. În alta situație însă, problema constă în frica personală care ne blochează. În cazul acesta luați o pauză și așteptați, până vă c...

✅ A face ceea ce îți dorești în viață nu este egoism. ⛔ A-i forța (impune, manipula) pe alții să facă ceea ce vrei tu este egoism. ✅ A avea grijă de fericirea și confortul tău în viață nu este egoism. ⛔ A-i forța pe ceilalți să aibă grijă de feriirea și confortul tău este egoism. ✅ Rezolvarea constantă a obligațiilor personale, menținerea atenției asupra propriei vieți nu este egoism. ⛔ A-ți plânge de milă și a capta în diverse moduri atenția celorlalți asupra vieții tale este egoism. ✅ A da naștere unui copil și a-l face să se îndrăgostească de viață prin forța exemplului personal (în domeniul parentalității și nu doar) nu este egoism. ⛔ A face din copil un scop și un sens al vieții (a-l subordona intereselor proprii), a face orice de dragul copilului este egoism. ✅ Să-ți iei o zi liberă, să închizi telefonul, să anulezi o întâlnire cu prietenii, să nu răspunzi la telefon, când nu vrei, nu poți să vorbești în acel moment, nu este egoism. ⛔ A nu veni la o întâlnire...

📜 Disciplina 📅 11 noiembrie Copiii au nevoie de disciplină pentru a se simți în siguranță, așa cum au nevoie și adulții. Disciplina înseamnă conștientizarea faptului că orice comportament are consecințe logice. Disciplina înseamnă a-ți asuma responsabilitatea pentru comportamentul propriu și pentru consecințele acestuia. Disciplina înseamnă puterea să aștepți ceea ce îți dorești. Disciplina înseamnă să lupți și să lucrezi pentru ceea ce îți dorești. Disciplina presupune capacitatea de a învăța și a aplica un nou comportament. Disciplina presupune să fim acolo unde e bine să fim la timpul potrivit, indiferent de sentimentele noastre. Disciplina înseamnă stabilirea obiectivelor în fiecare zi, fie că este vorba de programul nostru de recuperare sau doar de spălatul vaselor. Disciplina presupune a avea încredere în faptul că obiectivele noastre vor fi atinse, în ciuda faptului că până acum nu sesizăm acest lucru. Disciplina poate fi însoțită de complicații. E posibi...

16 octombrie Relația cu sine este cea mai importantă relație de care e bine să ne preocupăm. Calitatea acestei relații determină calitatea celorlalte relații ale noastre. Când ne putem spune sieși cum ne simțim și ne acceptăm sentimentele, atunci putem să le vorbim deschis şi celorlalți. Când ne acceptăm propriile dorințe şi nevoi, atunci suntem gata să acceptăm implicarea celorlalți la realizarea dorințelor noastre. Când ne acceptăm gândurile, convingerile și recunoaștem ceea ce este important pentru noi, atunci le vom putea descoperi şi celorlalți. Când învățăm să ne luăm în serios, atunci și ceilalți ne vor lua în serios. Când putem râde de noi înșine, atunci putem râde şi împreună cu alții. Când vom învăța încrederea în sine, atunci ceilalți se vor putea baza pe noi, iar noi vom putea avea încredere în ceilalți. Când vom fi recunoscători pentru cine suntem, atunci vom câştiga dragostea de sine. Când vom avea dragoste de sine, acceptându-ne preocupările și dorin...

Nu ești o victimă. Cât de puternic ancorată în noi este postura de victimă! Cât de familiare ne sunt sentimentele de victimizare și neputință! Martirajul personal poate fi comparat cu un nor întunecat care atrage după sine momente dificile. Acestea vor trezi în noi victima și sentimentul sacrificiului.  Martirajul va deveni atât de familiar încât ne vom simți victime chiar și atunci când avem realizări frumoase: - Ai o mașină nouă?! - Da, dar nu este atât de bună pe cât mă așteptam și, după toate, este atât de scumpă...  - Ai o familie extraordinară!   - Da, dar am o mulțime de probleme și am trecut prin momente dificile...  - Chiar ai reușit în carieră!  - Ah, dar se plătește prea scump pentru succes. Am întocmit sute de acte...  Dacă creierul nostru funcționează în această direcție, atunci avem capacitatea înfricoșătoare de a vedea răul în orice situație, chiar și în cele mai minunate circumstanțe. Cu umerii căzuți și fruntea plecată merg...

Nici chiar Dumnezeu nu mai poate schimba trecutul. (Agathon) Simțindu-ne legați de trecut, simțind vinovăție, nostalgie, negare sau resentimente cu privire la trecutul nostru, risipim energie prețioasă care poate fi folosită pentru a schimba ziua de astăzi și pe cea de mâine. „Cândva trăiam în trecut”, a spus o femeie în recuperare. „Am încercat fie să-l schimb, fie să-l las să mă controleze. De obicei, și una și alta".  „Mă simțeam în mod constant vinovată de lucrurile care se întâmplaseră deja, de ceea ce făcusem și de tot ceea ce îmi făcuseră alții. În ciuda faptului că am făcut schimbările necesare, sentimentul de vinovăție nu m-a părăsit, dar a devenit mai acut. Cumva îmi vedeam vina în toate. Pur și simplu, nu puteam să mă detașez de asta".  „Am păstrat ani la rând sentimentul furiei, spunându-mi că există scuze pentru asta. Am negat multe lucruri. Uneori, încercam să uit definitiv trecutul, dar, de fapt, nu mă puteam opri să-mi amintesc și să mă adâncesc tot mai mult î...

În ceea ce ma privește, căderea în mecanismele codependenței începe atunci când examinez după mintea mea motivele și intențiile altei persoane. „Ea astăzi pierde timpul” -  mă gândesc eu la fiică-mea și apoi ȘTIU exact ce să-i spun și ce să facă! Pe de altă parte, programul m-a învățat să-mi țin gura și să-mi astâmpăr mâinile, să nu impun nici cunoștințele, dar nici experiența mea celorlalți, dacă nu-mi sunt solicitate. Experiența mea a fost bună pentru mine, nu pentru copilul meu. Pasul 1 - Eu știu că nu știu nimic. Cine mi-a spus că a promova examene reprezintă culmea fericirii? Sau a urma studii superioare este un atu extraordinar și o deschidere pentru o viață de succes?! De unde am aceste idei când eu însămi, o elevă premiantă, nu am fost admisă din prima la facultate din cauza corupției anilor '90. După toate, m-am ales cu mulțime de nevroze și o relație de familie șubrezită. Fiica mea a absolvit școala generală anul trecut. Iată ce "vedea" codependen...

Când am venit pentru prima oară la grupul CoDa, am căutat o persoană care m-ar fi putut îndruma în program. Am telefonat-o pe prima fată care se oferise să mă ghideze. După ce mi-a ascultat povestea, ea mi-a spus următoarele: "Unul dintre semnele codependenței este acesta: atunci când te afli într-o relație, îți dorești să ieși din ea, iar dacă ai rupt relația - cauți să o restabilești".  Acest "balansoar" îmi oferea mie doza de adrenalină, emoțiile fiind anestezicele mele. Prin urmare, acum îmi văd clar dezechilibrul și mă strădui, cel puțin, să evit capcana respectivă. În special, să-mi dau seama că sunt ademenită să mă întorc la vechea relație, după care să evadez de acolo. Această comportare nu vine din înțelegerea voii lui Dumnezeu, ci dintr-o voință slăbită, afectată de boala codependenței. Acum, eu așa înțeleg lucrurile.   (Membru CoDa - Codependenți Anonimi)

Pe părinți nu-i poți alege niciodată din timp. A fost hărăzit să te naști, să crești, să te educi într-o familie, o societate sau o țară pe care nu ai avut cum să le cunoști înainte să te naști. E un dar să ai parte de echilibru moral, spiritual și material în familia ta. Daca nu ai sau nu ai avut acestea, vei avea mult de muncă la sufletul tău, la gestionarea neîmplinirilor, a lacunelor și a marilor dezamăgiri. Cei mai deschiși la minte, vor dori schimbarea, chiar vor deveni ei înșiși schimbarea pe care și-o doresc. Ceilalți vor trăi după "cum au apucat" sau după norme pe care le-au ales de bunăvoie și îi vor constrânge în multe feluri, neoferindu-le perspective. Nu vor dori să iasă în afara obișnuințelor sau nu vor putea, pentru că le sunt familiare. Mai sunt și cei ce se vor pierde în labirintul vieții, alegând cea mai ușoară cale - a hedonismului sau a viciilor. Este un traseu prăpăstios, pentru că presupune, de fapt, fuga de sine. Din familia de bază, te vei trezi peste...