365 de meditaţii

📜 Onestitatea 📅 1 iunie Ne simțim în siguranță lângă oameni oneşti şi deschişi. Ei spun ceea ce cred și noi ne cunoaștem locul în relaţia cu ei. Nu putem avea încredere în oamenii perfizi care se tem să descopere cine sunt, ce vor și ce simt. Indiferent de situaţie, ei acționează în felul lor, chiar dacă nu vorbesc despre asta. Și acest lucru poate lua prin surprindere pe oricine. Onestitatea ne cruţă timpul și energia. Ea „denunţă” victima din noi. Ea nu are nevoie de martiraj şi perfidie. Ea ne ajută să fim stăpâni pe forţa noastră. Ea creează relaţii bazate pe respect. Te simţi în siguranţă cu oamenii oneşti. Fii unul dintre ei. 🏵 Astăzi, îmi voi menţine puterea de a fi onest(ă). Nu e necesar să fiu pasiv(ă), nu e nevoie să fiu agresiv(ă). Voi fi în acord cu adevărul meu. Prin urmare, toţi cei care îmi sunt în preajmă se vor simţi bine. 🖍 Traducere de Mariana Cașu după ©Melody Beattie 🔔 Abonează-te la pagina 365 de Meditații pe Telegram https://t.me/medita...

📜 Lecții noi de viață  📅 9 mai  Uneori ne întoarcem din drumul nostru cu câțiva paşi. Este normal. O facem mai mult de nevoie. Alteori, este parte din procesul evoluției noastre. (Un codependent în recuperare)  Viața este o școală  bună. Acolo avem tot ce ne trebuie pentru studiu.  Lecțiile la care asistăm sunt exact cele de care avem nevoie. Unii consideră că sunt lecțiile pe care le-am ales noi încă înainte de a ne naşte. Alții presupun că au fost alese în mod special pentru noi.     Este greu să fii în miezul procesului de studiu. Te simți precum la o oră de algebră, atunci când profesorul explică tema, dar, oricât îți dorești, nu poți asimila informația. Noi nu întelegem, dar profesorul insistă să învățăm materialul predat.  Sentimente similare pot apare atunci când cineva ne explică lucruri care nu fac parte din orizontul cunoașterii noastre şi le credem inaccesibile. Noi ne concentrăm cu toată puterea. Ne supărăm. Suntem d...

📜 Combaterea stresului 📅 22 aprilie În mod inevitabil, ne confruntăm cu perioade de stres în viața noastră, indiferent de timpul nostru în recuperare. Uneori, stresul apare din cauza factorilor externi. Suntem echilibrați, dar circumstanțele vieţii ne provoacă dezechilibre. Alteori, stresul apare din cauza stării noastre interioare. Simțim cum echilibrul ne este perturbat. Indiferent dacă este vorba de stres din motive exterioare sau interioare – aceasta este cea mai dificilă provocare pentru noi. Când suntem stresați, ne putem baza mai mult pe sprijinul grupului. Prietenii noștri din grup ne vor ajuta să ne simțim mai echilibrați și mai calmi, în pofida situațiilor stresante. Convingerea că evenimentele curente sunt doar un capitol temporar şi neplăcut dintr-un plan întemeiat şi util ne poate, de asemenea, ajuta. Ne putem consola cu gândul că vom depăşi aceste perioade și ele nu ne vor înfrânge. Nu vom regresa sufleteşte, ci vom rezista. Ne va ajuta mult să ne axăm...

  Acceptarea  17 februarie  Principiul de bază al recuperării, ce nu își pierde niciodată puterea în realizarea miracolelor, este acceptarea. Nu obținem acceptarea peste noapte. Adesea, e necesar să parcurgem un caleidoscop al sentimentelor - este vorba de furie, insulte, rușine, autocompătimire sau tristețe. Dar, dacă acceptarea este scopul nostru, atunci vom ajunge la ea.  Ce ne poate aduce mai multă libertate decât capacitatea de a ne amuza de slăbiciunile proprii și a fi recunoscători pentru puterea personală? Cunoașterea de sine în toată complexitatea - sentimente, gânduri, înclinații și istorie personală - ne va elibera de frica acceptării de sine și ne va aduce vindecarea.  Acceptarea condițiilor prezente este un alt remediu miraculos. Pentru a schimba ceva sau a-i schimba pe ceilalți, trebuie mai întâi să ne acceptăm pe sine, pe ceilalți și circumstanțele așa cum sunt. După care vom face următorul pas. Vom fi recunoscători pentru noi înșine ș...

În ceea ce ma privește, căderea în mecanismele codependenței începe atunci când examinez după mintea mea motivele și intențiile altei persoane. „Ea astăzi pierde timpul” -  mă gândesc eu la fiică-mea și apoi ȘTIU exact ce să-i spun și ce să facă! Pe de altă parte, programul m-a învățat să-mi țin gura și să-mi astâmpăr mâinile, să nu impun nici cunoștințele, dar nici experiența mea celorlalți, dacă nu-mi sunt solicitate. Experiența mea a fost bună pentru mine, nu pentru copilul meu. Pasul 1 - Eu știu că nu știu nimic. Cine mi-a spus că a promova examene reprezintă culmea fericirii? Sau a urma studii superioare este un atu extraordinar și o deschidere pentru o viață de succes?! De unde am aceste idei când eu însămi, o elevă premiantă, nu am fost admisă din prima la facultate din cauza corupției anilor '90. După toate, m-am ales cu mulțime de nevroze și o relație de familie șubrezită. Fiica mea a absolvit școala generală anul trecut. Iată ce "vedea" codependen...

"Lucrând în program, pe codependență, îți vei descoperi sinele adevărat, vulnerabil și, mai ales, cel ce ți se va revela pas după pas, mai amplu și mai interesant. Poate că nu ai prea contat de copil și acum devii treptat propriul părinte protector. Poate că nu ai reușit sa ierți, nici să accepți faptul că ai avut un tată dependent de muncă și absent emoțional, fie o mamă nevrotică cu un sentiment de vinovăție acut, o bunică hipervigilentă și hiperprotectoare ori un bunic agresiv și alcoolic etc. Acestea toate îți pot provoca migrene și palpitații. Poate mai faci un diabet, o intoleranță alimentară sau o alergie, fără să bănuiești că ar avea vreo legătură directă cu experiențele precoce ori cu strămoșii sau părinții tăi. Nu numai copilăria îți poate fi marcată negativ, - posibil îți va fi marcată întreaga viață. Perpetuezi la nesfârșit un model șubred familial, de care ai vrea să te debarasezi, dar nu-ți pică fisa cum și în ce manieră să-ți rezolvi dilema. Vei înfrunta...