365 de meditaţii

✍️  Ieri a fost ziua sănătății mintale. Sănătatea minții prin prisma filozofiei înseamnă a avea o viziune adecvată asupra lumii sau o percepție echilibrată a lumii. Într-un manual vechi de psihiatrie este menționat un exemplu de psihoză reactivă. Soțul și-a prins soția în pat cu un alt bărbat. De frică, soția a avut o cădere psihică. A început să se comporte de parcă se afla în acel moment pe plajă.  Părea că se bucura dezgolită de razele fierbinți ale soarelui și admira valurile azurii. După care îi spune cu afecțiune soțului ei: „Jean, dă-mi, te rog, un prosop!” În consecință, femeia a fost internată la spitalul de psihiatrie. Pe fondul unei îngrijorări în exces o luase razna, iar soțul a fost indulgent și a iertat-o...  Apoi ea și-a venit în fire, s-au împăcat și au continuat să trăiască împreună. În prezent, mulți se comportă ca această femeie. Își imaginează că stau pe plajă și cer un prosop. Ei pretind că nu se întâmplă nimic. Nebunie curată! Dacă, l...

Nici chiar Dumnezeu nu mai poate schimba trecutul. (Agathon) Simțindu-ne legați de trecut, simțind vinovăție, nostalgie, negare sau resentimente cu privire la trecutul nostru, risipim energie prețioasă care poate fi folosită pentru a schimba ziua de astăzi și pe cea de mâine. „Cândva trăiam în trecut”, a spus o femeie în recuperare. „Am încercat fie să-l schimb, fie să-l las să mă controleze. De obicei, și una și alta".  „Mă simțeam în mod constant vinovată de lucrurile care se întâmplaseră deja, de ceea ce făcusem și de tot ceea ce îmi făcuseră alții. În ciuda faptului că am făcut schimbările necesare, sentimentul de vinovăție nu m-a părăsit, dar a devenit mai acut. Cumva îmi vedeam vina în toate. Pur și simplu, nu puteam să mă detașez de asta".  „Am păstrat ani la rând sentimentul furiei, spunându-mi că există scuze pentru asta. Am negat multe lucruri. Uneori, încercam să uit definitiv trecutul, dar, de fapt, nu mă puteam opri să-mi amintesc și să mă adâncesc tot mai mult î...