365 de meditaţii

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti…  Iartă-i, oricum. Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse… Fii bun, oricum. Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi… Caută succesul, oricum. Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela… Fii cinstit şi sincer, oricum. Dacă gaseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi… Fii fericit, oricum. Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita maine… Fă bine, oricum. Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de ajuns… Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum. La urma urmei este între tine şi Dumnezeu… (Poezie de Maica Tereza)

Este vorba de neiubire atunci când nu sunteţi agreat într-o relaţie. Nu cumva să vorbiți, să râdeți şi să îmbrăţişaţi. Să nu povestiţi nimic despre experienţele voastre – sunt prostii, nu experienţe. Nu puteţi cere nimic, pentru că relaţia trece prin momente dificile. La urma urmei, de ce aţi avea nevoie de ceva?! Nu solicitaţi nici un ajutor. Oamenii maturi trebuie să se descurce singuri. Chiar dacă au cinci ani. E o vârstă solidă. Iar dac ă au treizeci de ani – sunt deja bătrâni. Cum vă permiteţi să vă împodobiţi şi să vă îmbrăcaţi elegant la o asemenea vârstă respectabilă?  Neiubire este atunci când partenerul nu vă ceartă, dar nici nu vă laudă. Pur şi simplu, nu vă observă. Neiubire este atunci când nu puteţi mânca în voie în faţa celui drag, pentru că vă va reproşa faptul că mâncaţi prea mult. Iar dacă aţi gătit, acesta va mânca şi nu vă va mulţumi. Nu va observa străduinţa voastră atunci când sădiţi floricele în ghiveci sau le îngrijiţi.  Neiubire e

          Dragostea adevărată nu numai că respectă individualitatea persoanei iubite, ci încearcă să o cultive, chiar cu riscul despărţirii sau al pierderii definitive a celui drag. Scopul final al vieții este redus la creșterea spiritual-duhovnicească a unei persoane, la călătoria sa individuală către desăvârşire, pe care o poate răzbate numai de unul singur. Kahlil Gibran evocă acest lucru foarte bine în cartea sa “Profetul”: „Atunci Almitra vorbi din nou şi spuse, Şi despre Casatorie, stapâne? Şi el raspunse zicând: V-aţi născut împreună şi împreună veţi fi întotdeauna. Veţi fi împreună când albele aripi ale morţii vă vor risipi zilele. Ah, veţi fi împreună chiar în memoria tăcută a lui Dumnezeu. Dar să lăsaţi spaţii în împreunarea voastră. Şi lăsaţi vânturile raiului să danseze printre voi. Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu faceţi din iubire o legătură: Mai bine lăsaţi o mare mişcătoare între ţărmurile sufletelor voastre. Umpleţi-vă unul altuia cupele,