Neiubirea

Este vorba de neiubire atunci când nu sunteţi agreat într-o relaţie. Nu cumva să vorbiți, să râdeți şi să îmbrăţişaţi. Să nu povestiţi nimic despre experienţele voastre – sunt prostii, nu experienţe. Nu puteţi cere nimic, pentru că relaţia trece prin momente dificile. La urma urmei, de ce aţi avea nevoie de ceva?! Nu solicitaţi nici un ajutor. Oamenii maturi trebuie să se descurce singuri. Chiar dacă au cinci ani. E o vârstă solidă. Iar dacă au treizeci de ani – sunt deja bătrâni. Cum vă permiteţi să vă împodobiţi şi să vă îmbrăcaţi elegant la o asemenea vârstă respectabilă? 

Neiubire este atunci când partenerul nu vă ceartă, dar nici nu vă laudă. Pur şi simplu, nu vă observă. Neiubire este atunci când nu puteţi mânca în voie în faţa celui drag, pentru că vă va reproşa faptul că mâncaţi prea mult. Iar dacă aţi gătit, acesta va mânca şi nu vă va mulţumi. Nu va observa străduinţa voastră atunci când sădiţi floricele în ghiveci sau le îngrijiţi. 

Neiubire este atunci când nu-ţi este permis nimic, când ești enervant, deranjant, penibil, vorbeşti prostii şi nu-ţi ştii locul. Stai la colţ, până când vei fi scos la plimbare. Nu plânge, nu te lamenta, nu boci – stai liniştit şi aşteaptă. Când nu eşti compătimit, ci învinuit: „Tu eşti vinovat!” – aceasta este neiubirea. Când nu ţi se oferă nimic – este neiubire. Când cel pe care îl iubeşti nu vrea să cheltuie bani pentru tine – e neiubire. Această nu e ură. Uneori, neiubirea este mai rea decât ura, pentru că vei fi urât pentru ceva anume – din invidie, de pildă. În acest caz, poţi pleca sau răspunde cu aceeaşi monedă. Dar neiubirea este gratuită. Bineînţeles, vei putea auzi: „Chiar nu se înţelege că te iubesc.., dar lasă-mă odată în pace!” Ei bine, asta este neiubirea şi de la aceasta se poate muri. În special, suferă şi mor bătrânii, copiii şi căţeii. Dar şi oamenii maturi, lipsiţi de apărare şi sensibili. 

Neiubirea îl face pe om timid, neîndemânatic, strâmtorat și urât. El se teme să încurce pe cineva, să enerveze, să complice lucrurile... În cazul dat, nu se mai poate face nimic; dacă omul are putere, atunci să plece “cu traista în băţ” şi să nu mai privească înapoi. Sau cel puţin să înţeleagă faptul că aceasta este neiubire, nu iubire.

Traducere de Mariana Caşu după ©Ana Kirianova (psiholog)