365 de meditaţii

Am fost, în mod involuntar, martora acestei situații la locul de joacă. Câțiva elevi asteptau un grup de copii mai mici să plece, pentru a se putea distra pe balansoarul rotativ care, de altfel, poate fi periculos la teribilismul vârstei lor. Când cei mici, însoțiți de mamele si bonele lor, coborau de acolo, una dintre bone le-a spus în treacat copiilor mai mari: "Ei, acum e acum! Vă veți da în balansoarul ăsta de o să vă sară capacele!!" Atunci, un baiat mai firav a răspuns: "Nu o vom face! E periculos!". Mirată, femeia l-a intrebat: "De ce? Ți-e frică?!". "Cum să fiu fricos, dacă am avut curajul să recunosc ca mi-e frică?.." - a răspuns acesta.  Eu, la drept vorbind, am rămas fără replică. Ce generație creşte acum - atât de diferită, atât de minunată... Traducere după @Alina Farkash (jurnalistă)

Pentru a reuși în afaceri, nu trebuie să consideraţi aceasta ca fiind cel mai important scop din viața voastră; trebuie să vă amintiți că există ceva mai important - sufletul vostru. Fanatismul şi dedicaţia la extrem nu reprezintă în nici un caz cele mai sigure căi spre un succes financiar. Jim Collins, autorul uneia dintre cele mai renumite cărți contemporane privind afacerile - „ Good to Great and the Social Sectors: Why Business Thinking is Not the Answer”, - d upă ce a efectuat o cercetare îndelungată și extinsă, a fost surprins să descopere că succesele extaordinare în afaceri nu sunt obținute de companiile ale căror lideri sunt workaholici sau maniacali în muncă. Cei mai de succes lideri nu stau până târziu la birou și pentru ei timpul petrecut împreună cu familia este sfânt, deoarece sunt conştienţi de faptul că familia şi, în general, viața interioară a unei persoane este mai importantă decât orice întreprindere pe care o prezidează. Chiar dacă toţi cei vizaţi sunt bărb

Îmi amintesc un fragment din cartea  scriitorului  Arcadie Fainberg în care scrie despre  părintele Alexandru Men . El povestește cum odată a fost jignit foarte tare de un om într-un magazin. Acesta îi batjocorea, de altfel, neamul din care se trăgea. Prima intenţie a lui Fainberg a fost să-l bată. El însă descoperise creştinismul de curând şi a reuşit să se ţină în mâini. Mai mult de atât, atunci când primul impuls de mânie a trecut, el s-a apropiat de persoana în cauză şi a întrebat-o: „Cum te numeşti?” – „De ce ţi-aş spune cum mă cheamă, jidan puturos?” – „Vreau să mă rog pentru tine”. Acest răspuns l-a impresiont pe făptaş atât de mult încât peste câteva momente a alergat după Fainberg cu cuvintele: „Iartă-mă, frăţioare”. Aşa funcţionează poruncile lui Dumnezeu. Recent, o enoriașă în etate mi-a spus că este obișnuită din copilărie să nu se supere pe nimeni. Mama îi spunea: „Dacă un om vrea să te ofenseze şi tu chiar te superi, el şi-a atins scopul. La ce bun să te superi? Iar

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti…  Iartă-i, oricum. Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse… Fii bun, oricum. Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi… Caută succesul, oricum. Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela… Fii cinstit şi sincer, oricum. Dacă gaseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi… Fii fericit, oricum. Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita maine… Fă bine, oricum. Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de ajuns… Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum. La urma urmei este între tine şi Dumnezeu… (Poezie de Maica Tereza)

Este vorba de neiubire atunci când nu sunteţi agreat într-o relaţie. Nu cumva să vorbiți, să râdeți şi să îmbrăţişaţi. Să nu povestiţi nimic despre experienţele voastre – sunt prostii, nu experienţe. Nu puteţi cere nimic, pentru că relaţia trece prin momente dificile. La urma urmei, de ce aţi avea nevoie de ceva?! Nu solicitaţi nici un ajutor. Oamenii maturi trebuie să se descurce singuri. Chiar dacă au cinci ani. E o vârstă solidă. Iar dac ă au treizeci de ani – sunt deja bătrâni. Cum vă permiteţi să vă împodobiţi şi să vă îmbrăcaţi elegant la o asemenea vârstă respectabilă?  Neiubire este atunci când partenerul nu vă ceartă, dar nici nu vă laudă. Pur şi simplu, nu vă observă. Neiubire este atunci când nu puteţi mânca în voie în faţa celui drag, pentru că vă va reproşa faptul că mâncaţi prea mult. Iar dacă aţi gătit, acesta va mânca şi nu vă va mulţumi. Nu va observa străduinţa voastră atunci când sădiţi floricele în ghiveci sau le îngrijiţi.  Neiubire e

          Dragostea adevărată nu numai că respectă individualitatea persoanei iubite, ci încearcă să o cultive, chiar cu riscul despărţirii sau al pierderii definitive a celui drag. Scopul final al vieții este redus la creșterea spiritual-duhovnicească a unei persoane, la călătoria sa individuală către desăvârşire, pe care o poate răzbate numai de unul singur. Kahlil Gibran evocă acest lucru foarte bine în cartea sa “Profetul”: „Atunci Almitra vorbi din nou şi spuse, Şi despre Casatorie, stapâne? Şi el raspunse zicând: V-aţi născut împreună şi împreună veţi fi întotdeauna. Veţi fi împreună când albele aripi ale morţii vă vor risipi zilele. Ah, veţi fi împreună chiar în memoria tăcută a lui Dumnezeu. Dar să lăsaţi spaţii în împreunarea voastră. Şi lăsaţi vânturile raiului să danseze printre voi. Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu faceţi din iubire o legătură: Mai bine lăsaţi o mare mişcătoare între ţărmurile sufletelor voastre. Umpleţi-vă unul altuia cupele,