Despre tăceri

Tăcerile sunt diferite.
Unele sunt chiar indicate, atunci când omul de lângă tine nu va înțelege ce-i spui sau va interpreta în maniera sa lucrurile, în detrimentul tău. Astfel, alegi să taci în anumite condiții, cu anumiți oameni.

Exista o tăcere-încuviințare, când este foarte clar că omul exagerează, critică, bârfeste și îl nedreptățește pe altul fără scrupule, dar tu taci. De frică. De lehamite. De neputință. Și aceasta este tăcerea care îi aprobă faptele.

Exista o tăcere-răzbunare. Se întâmplă, mai ales, în relațiile cele mai apropiate. Nu vorbesc cu tine, pentru că asa îmi este mai ușor să manipulez cu sentimentele tale. Mă supăr, mă enervez, nu vreau sa-ți vorbesc, pentru că altfel nu știu, pentru că altfel nu pot, pentru că ești mai bun și mai puternic decât mine (nu neaparat fizic).

Tăcerile-răzbunări nu fac decât să adâncească prăpastia dintre oameni. Ele sunt precum săbiile cu doua tăișuri. Într-un cuplu sănătos, iubiții își vor vorbi, se vor înțelege, vor ajunge la un consens, pentru că acesta este semnul maturității. Comunicarea este calea care consolidează iubirea, iar faptele frumoase sunt pilonii ei. Fiecare tăcere tensionată este un afront adus iubirii.

Alege tăcerea-contemplare, tăcerea-mirare. Ea se bucură de iubire si îi dă aripi.

©Cașu Mariana
 
11.07.2018

Sursa foto: web


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Frica de iubire

Imagine
Astăzi, când eram la sora mea acasă, pentru prima dată m-am gândit: "dacă în acest moment aș chema pe cineva drag inimii mele și nu mi-ar mai răspunde la apel?!".. Se întâmplă uneori, ca atunci când simți că iubești mult pe cineva, să intervină o frică irațională, încât fie ajungi să-l sufoci, iar celălalt se îndepărtează, aproape că îl pierzi, fie nu te înțelege pentru că intensitatea lui e alta și nu rezoneaza cu tine din mai multe considerente: • persoana crede că nu îi respecți limitele, • educația și mediul în care s-a format, • diverse vicii sau dependențe, • valorile și prioritățile sale, • nu deține anumite cunoștințe. În programul recuperării din codependență, toată gama de sentimente practic se "dezgheața", încât nu le mai asunzi sau camuflezi. Unul dintre ele, in afara de furie, neputință, durere, tristețe sau mânie, este și iubirea. Frica de moarte o am din copilărie, când mama avea sănătatea pe muchie de cuțit. Au trecut acei ani când
Citiți mai multe

O femeie a plecat...

Imagine
O femeie l-a părăsit pe bărbatul pe care îl iubea. În aparență, totul părea a fi minunat, mai bine-zis perfect: el a invitat-o ​​să locuiască în casa sa luxoasă. Ei bine, nu chiar a invitat-o... Mai curând, i-a permis să rămână acolo, să locuiască lângă el. Bărbatul i-a zis: "Dacă vrei, mută-te la mine. Poate ne vom înțelege cumva, chiar dacă nu sunt încă pregătit pentru căsătorie, dar.., hai să stăm împreună totuși". Victorie! - a exclamat mulțumită Alesia. Bărbatul respectiv era foarte bogat, deținea o funcție importantă. Până la patruzeci de ani a stat singur. A avut ceva aventuri, bineînțeles. El însă și-a dorit să se căsătorească în mod asumat, asigurându-se de faptul că viitoarea consoartă îi va satisface toate dorințele și așteptările... Alesia l-a părăsit mai târziu, pentru că nu era loc pentru ea în casa lui imensă cu trei nivele. Nu era loc și basta. Deși persoana dragă îi oferise o cameră spațioasă, unde totul părea aranjat perfect: mobilierul, decoru
Citiți mai multe

Sindromul vieții amânate

Imagine
🔍 Vă este cunoscut conceptul numit "sindromul vieții amânate"?  În adolescență ni s-a spus adesea: "Mai întâi absolvă liceul, mergi la universitate, obține o diplomă și apoi poți face tot ce vrei...".  Acest demers ne însoțește până la vârsta adultă.  Toate dorințe, aspirațiile și planurile noastre cele mai râvnite le amânăm "pentru mai târziu"....   🔔 Sindromul vieții amânate este scenariul persoanei care își trăiește viața pe maculator, in ideea că adevărata aventură va începe la un moment dat, dar nu acum. Iar acel moment nu mai vine.....   Cauzele sindromului vieții amânate:   - Trăsături de personalitate: caracter dificil, tendința către depresie etc. - Stima de sine scăzută. Persoana nu se apreciază și nu se respectă îndeajuns. - Presiunea fricii raționale și iraționale. - Neconștientizarea unor aspecte și ignorarea sentimentelor personale. - Traume psihologice, stres prelungit, stare de epuizare.   Cum vom renunța la sindromul vieții a
Citiți mai multe