Despre tăceri

Tăcerile sunt diferite.
Unele sunt chiar indicate, atunci când omul de lângă tine nu va înțelege ce-i spui sau va interpreta în maniera sa lucrurile, în detrimentul tău. Astfel, alegi să taci în anumite condiții, cu anumiți oameni.

Exista o tăcere-încuviințare, când este foarte clar că omul exagerează, critică, bârfeste și îl nedreptățește pe altul fără scrupule, dar tu taci. De frică. De lehamite. De neputință. Și aceasta este tăcerea care îi aprobă faptele.

Exista o tăcere-răzbunare. Se întâmplă, mai ales, în relațiile cele mai apropiate. Nu vorbesc cu tine, pentru că asa îmi este mai ușor să manipulez cu sentimentele tale. Mă supăr, mă enervez, nu vreau sa-ți vorbesc, pentru că altfel nu știu, pentru că altfel nu pot, pentru că ești mai bun și mai puternic decât mine (nu neaparat fizic).

Tăcerile-răzbunări nu fac decât să adâncească prăpastia dintre oameni. Ele sunt precum săbiile cu doua tăișuri. Într-un cuplu sănătos, iubiții își vor vorbi, se vor înțelege, vor ajunge la un consens, pentru că acesta este semnul maturității. Comunicarea este calea care consolidează iubirea, iar faptele frumoase sunt pilonii ei. Fiecare tăcere tensionată este un afront adus iubirii.

Alege tăcerea-contemplare, tăcerea-mirare. Ea se bucură de iubire si îi dă aripi.

©Cașu Mariana
 
11.07.2018

Sursa foto: web


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un gest "neconvenabil"

Frica de iubire

O femeie a plecat...