Despre limitele personale
📜 De ce avem nevoie de limite personale?
O persoană simte fericirea, atunci când există un echilibru interior: „eu sunt în ordine și lumea este în ordine”. Astfel, viața este percepută în mod pozitiv și realist. Da, există situații dificile, dar sunt în stare să le fac față.
Dacă nu văd nicio valoare în mine, atunci încep să mă consum pe plan emoțional și să mă îngrijorez constant, moment ce produce o „alergare în cerc”. Când starea de siguranță lipsește, atunci nu-mi voi înțelege nici motivele, dar nici scopurile personale. Este povestea oamenilor care trăiesc și acționează conform principiului: „cum o fac toți”.
Se formează o atitudine consumistă față de sine: „fără realizări, nu sunt valoros, deci trebuie neapărat să obțin succesul”; „e important să fiu util pentru a fi iubit”. Prin prisma acestor convingeri se construiesc relațiile în familie, la locul de muncă sau cu prietenii. Nu-mi permit să greșesc, deci nici alții nu au dreptul să greșească, pentru a se conforma unor așteptări sau a se comporta așa cum vreau eu.
Care este cea mai importantă și mai valoroasă persoană din viața mea?
Eu însumi.
***
Când o persoană îți spune cât de valoroasă se simte, observă cum se manifestă acest lucru în acțiunile sale. Oprește-te pentru un moment și întreaba-te:
- De unde știu că sunt valoros sau valoroasă? Am limite care îmi protejează valoarea?
- Cine sunt eu în viața pe care o am: cea mai importantă persoană sau un set de caracteristici?
- Știu să mă aud, îmi cunosc adevăratele dorințe, am vise, îmi ofer vreun suport? Mă tratez așa cum aș vrea să mă trateze alții?
La urma urmei, poți învăța să faci lucruri nu pentru a te evidenția, ci de dragul propriei aprobări. De dragul tău, nu al altcuiva. Îți vei spori resursele și îți vei dezvolta propriul "sine" odată cu lipsa nevoii tale de a primi o reacție obligatorie din afară.
Nu vei simți neliniște sau stres, atunci când nu primești niciun răspuns. Nu vei inventa scuze, explicații sau dovezi. Este suficient faptul că știi tu însuți cum stau lucrurile. Îți devine ușor să rămâi tăcut și să nu răspunzi, pe când dintr-o persoană care nu-și cunoaște limitele, se revarsă totul ca dintr-un vas spart. Ea nu va rezista. De asemenea, tu nu vei dori să intri în mintea altcuiva, pentru că nu contează felul cum te-a înțeles acela. Important este cum ai vorbit tu.
Înveți nu pentru a primi o evaluare sau aprecieri, ci pentru tine, pentru propria ta dezvoltare. Începi să ai grijă de corpul tău nu pentru fotografii pe social media, nu pentru like-uri, ci pentru tine, pentru satisfacția ta. Lucrezi pentru a face cea mai bună treabă din proprie perspectivă, nu pentru a fi lăudat de superiori. Ești propriul tău șef.
Atât în relațiile amoroase, dar și în cele de amiciție, peste tot și oriunde, ai respect de sine. Vei dori să te comporți cu demnitate în ochii tăi, fără a te baza pe evaluările celorlalți.
Doar prin stabilirea unor limite personale, vei începe să-i respecți pe ceilalți: interesele, opiniile și alegerile lor...
Traducere de Mariana Cașu după ©️rckrilya
O persoană simte fericirea, atunci când există un echilibru interior: „eu sunt în ordine și lumea este în ordine”. Astfel, viața este percepută în mod pozitiv și realist. Da, există situații dificile, dar sunt în stare să le fac față.
Dacă nu văd nicio valoare în mine, atunci încep să mă consum pe plan emoțional și să mă îngrijorez constant, moment ce produce o „alergare în cerc”. Când starea de siguranță lipsește, atunci nu-mi voi înțelege nici motivele, dar nici scopurile personale. Este povestea oamenilor care trăiesc și acționează conform principiului: „cum o fac toți”.
Se formează o atitudine consumistă față de sine: „fără realizări, nu sunt valoros, deci trebuie neapărat să obțin succesul”; „e important să fiu util pentru a fi iubit”. Prin prisma acestor convingeri se construiesc relațiile în familie, la locul de muncă sau cu prietenii. Nu-mi permit să greșesc, deci nici alții nu au dreptul să greșească, pentru a se conforma unor așteptări sau a se comporta așa cum vreau eu.
Care este cea mai importantă și mai valoroasă persoană din viața mea?
Eu însumi.
***
Când o persoană îți spune cât de valoroasă se simte, observă cum se manifestă acest lucru în acțiunile sale. Oprește-te pentru un moment și întreaba-te:
- De unde știu că sunt valoros sau valoroasă? Am limite care îmi protejează valoarea?
- Cine sunt eu în viața pe care o am: cea mai importantă persoană sau un set de caracteristici?
- Știu să mă aud, îmi cunosc adevăratele dorințe, am vise, îmi ofer vreun suport? Mă tratez așa cum aș vrea să mă trateze alții?
La urma urmei, poți învăța să faci lucruri nu pentru a te evidenția, ci de dragul propriei aprobări. De dragul tău, nu al altcuiva. Îți vei spori resursele și îți vei dezvolta propriul "sine" odată cu lipsa nevoii tale de a primi o reacție obligatorie din afară.
Nu vei simți neliniște sau stres, atunci când nu primești niciun răspuns. Nu vei inventa scuze, explicații sau dovezi. Este suficient faptul că știi tu însuți cum stau lucrurile. Îți devine ușor să rămâi tăcut și să nu răspunzi, pe când dintr-o persoană care nu-și cunoaște limitele, se revarsă totul ca dintr-un vas spart. Ea nu va rezista. De asemenea, tu nu vei dori să intri în mintea altcuiva, pentru că nu contează felul cum te-a înțeles acela. Important este cum ai vorbit tu.
Înveți nu pentru a primi o evaluare sau aprecieri, ci pentru tine, pentru propria ta dezvoltare. Începi să ai grijă de corpul tău nu pentru fotografii pe social media, nu pentru like-uri, ci pentru tine, pentru satisfacția ta. Lucrezi pentru a face cea mai bună treabă din proprie perspectivă, nu pentru a fi lăudat de superiori. Ești propriul tău șef.
Atât în relațiile amoroase, dar și în cele de amiciție, peste tot și oriunde, ai respect de sine. Vei dori să te comporți cu demnitate în ochii tăi, fără a te baza pe evaluările celorlalți.
Doar prin stabilirea unor limite personale, vei începe să-i respecți pe ceilalți: interesele, opiniile și alegerile lor...
Traducere de Mariana Cașu după ©️rckrilya
Comentarii
Trimiteți un comentariu